from Translations in Other Languages

de Luiz Sérgio Solimeo

În eforturile lor de a prezenta homosexualitatea ca normală, propagandistii homosexuali au apelat la stiintă în încercarea de a dovedi trei premize principale:

1. Homosexualitatea este genetică sau înnăscută;
2. Homosexualitatea este ireversibilă;
3. Întrucât si animalele prezintă comportamente homosexuale, atunci homosexualitatea este naturală.

Constientă că nu există dovezi pentru dovedirea primelor două afirmatii, activistii homosexuali se agată sperantele de a treia premiză, homosexualitatea la animale.

Animalele fac la fel, deci este natural

Rationamentul de la baza teoriei homosexualitătii animalelor poate fi rezumat astfel:

- Comportamentul homosexual este observabil la animale.
- Comportamentul animal este determinat de instinctele lor.
- Natura le cere animalelor să-si urmeze instinctele.
- În consecintă, homosexualitatea este conformă cu natura animală.
- Întrucât si omul este un animal, homosexualitatea trebuie să fie de asemenea conformă cu natura umană.

Firul acestui rationament nu se leagă. Dacă acele acte aparent "homosexuale" ale animalelor sunt conforme cu natura animală, atunci omorârea puilor si devorarea intra-specie sunt si ele conforme cu natura animală. A-l pune pe om în această ecuatie complică si mai mult lucrurile. Să deducem de aici că omorârea copiilor si canibalismul sunt conforme cu natura umană?

În opozitie cu rationamentul de mai sus, articolul de fată sustine următoarele:

1. Nu există nici un "instinct homosexual" la animale,
2. A căuta motivatii si sentimente umane în comportamentul animal constituie o stiintă îndoielnică,
3. Comportamentul animal irational nu constituie o măsură pentru a determina care comportament este moral acceptabil pentru omul rational.

Nu există nici un "instinct homosexual" la animale

Întâi de toate, trebuie precizat că orice act interpretabil ca "homosexual" la animale este doar o simulare sau o interpretare dată de om. La animale nu există acte homo-sexuale propriu-zise (penetrare).

Orice persoană angajată în cea mai elementară observare a animalelor este nevoită să concluzioneze că "homosexualitatea", "filicidul" si "canibalismul" la animale sunt exceptii de la comportamentul animal normal. În consecintă, acestea nu pot fi numite instincte animale. Aceste exceptii observabile la comportamentul animal normal rezultă din factori care nu au legătură cu instinctele lor.

- Stimuli contradictorii si instincte animale confuze

Pentru a explica acest comportament anormal, prima observatie trebuie să fie faptul că instinctele animale nu sunt legate de determinismul absolut al legilor fizice care guvernează lumea materială. În măsuri diferite, toate fiintele vii se pot adapta la situatii. Ele răspund la stimuli interni sau externi.

În al doilea rând, cunoasterea animală este pur senzorială, limitată la sunete, mirosuri, atingere, gust si imagine. Astfel, animalelor le lipseste precizia si claritatea perceptiei intelectuale umane. În consecintă, animalele confundă frecvent o senzatie cu alta sau un obiect cu altul.

În al treilea rând, instinctele unui animal îl conduc către finalitatea lor si sunt conform cu natura sa. Totusi, actiunea spontană a unui impuls instinctual poate suferi modificări pe măsură ce îsi urmează cursul. Alte imagini, perceptii sau memorii senzoriale pot actiona ca noi stimuli care afectează comportamentul animalului. Mai mult, conflictul dintre două sau mai multe instincte pot modifica uneori impulsul original.

La om, când două reactii instinctuale se contrazic, intelectul determină cel mai bun fir de urmat, tinând sub control un instinct si încurajându-l pe celălalt. La animale, în lipsa intelectului si a vointei, când apar două impulsuri instinctuale contradictorii, cel favorizat de situatie prevalează.

Uneori, acesti stimuli interni sau externi care afectează impulsurile instinctuale ale animalului duc în unele cazuri la "filicid", "canibalism" si "homosexualitate" animală.

- "Filicidul" si "canibalismul" la animale

Sarah Hartwell arată că motanii îsi omoră puii după ce primesc "semnale combinate" de la instinctele lor:

Majoritatea pisicilor pot trece de la "joacă" la "vânătoare" pentru a nu-si vătăma puii. La motani, această comutare de pe "vânătoare" poate fi incompletă si, atunci când sunt foarte încălziti de joacă, instinctul de vânătoare poate actiona în fortă si ei îsi pot omorî puii. Instinctul de vânătoare este atât de puternic si atât de greu de comutat atunci când este prezentă si prada, încât puii pot fi sfâsiati si chiar mâncati... Comparând mărimea, sunetele si activittaea pisoilor cu mărimea, sunetele si activitatea prăzii, vedem că sunt similare. Ambii sunt mici, scot sunete ascutite si se deplasează cu miscări rapide, neasteptate. La motan, comportamentul matern nu poate învinge întotdeauna comportamentul vânătoresc, el tratându-si pisoii ca pe o pradă mică. Instinctele lui sunt confuze.

Referitor la canibalismul animal, Iran Nature and Wildlife Magazine mentionează:

Canibalismul este mai frecvent la vertebratele inferioare si la nevertebrate, deseori din cauză că animalul de pradă îsi confundă semenii cu prada. Acest lucru se întâmplă însă si la păsări si mamifere, în special atunci când hrana este putină.

- Animalelor le lipsesc mijloacele de exprimare a stărilor afective

La stimuli si instincte contradictorii trebuie adăugat un alt factor: în ceea ce priveste exprimarea stărilor afective, animalul este radical inferior omului.

Întrucât animalelor le lipseste ratiunea, mijloacele lor de exprimare a stărilor afective (teamă, plăcere, durere, dorintă, etc.) sunt limitate. Animalelor le lipsesc resursele de care dispune omul pentru exprimarea sentimentelor. Omul îsi poate adapta stilul de exprimare, scriere, privire, gestică în foarte multe feluri. Animalele nu pot face aceasta. În consecintă, deseori animalele îsi exprimă stările afective într-o manieră ambiguă. Ele "împrumută" manifestările instinctului de reproducere pentru a-si manifesta instinctele de dominare, agresivitate, teamă, sociabilitate si altele.

- Explicarea comportamentului aparent homosexual la animale

Bonobo (cimpanzeii pigmei) sunt un exemplu tipic pentru un asemenea "împrumut." Aceste primate din familia cimpanzeilor recurg la comportamente aparent sexuale pentru a exprima acceptarea sau alte stări afective. Astfel, Frans B. M. de Waal, care a petrecut sute de ore observând si filmând bonobo, afirmă:

Există două motive pentru a crede că activitatea sexuală este răspunsul acestor bonobo pentru a evita conflictul.

Mai întâi, orice lucru, nu numai hrana, care sporeste interesul mai mult decât unui individ la un moment dat tinde să ducă la contact sexual. Dacă doi bonono se vor apropia de o cutie de carton aruncată în cusca lor, ei se vor urca pret de câteva moment unul pe celălalt, înainte de a se juca cu cutia. Asemenea situatii duc la ceartă la celelalte specii. Bonobo sunt însă foarte toleranti, probabil pentru că ei folosesc sexul pentru a abate atentia si a reduce tensiunea.

În al doilea rând, sexul la bonobo are loc deseori în conexte agresive, total independent de hrană. Un mascul gelos îl poate goni pe un altul de lângă o femelă, după care cei doi masculi se vor întovărăsi si îsi vor freca scrotul. Sau, după ce o femelă loveste un pui, mama acestuia o poate lovi pe agresoare, actiune urmată imediat de frecare genitală între cele două adulte.

La fel ca bonobo, există si alte animale care se vor urca pe tovarăsi de acelasi sex, mimând un comportament aparent homosexual, cu motivatii din cele mai diferite. Câinii, de pildă, fac aceasta pentru a exprima dominare. Cesar Ades, etolog si profesor de psihologie la Universitatea din Sao Paulo, Brazilia, explică: "Când se combină doi masculi, ceea ce are loc este o demonstratie de putere, nu sex."

Jacque Lynn Schultz, Director proiecte speciale la ASPCA, explică mai departe:

De obicei, un câine mascul se urcă pe un alt mascul ca semn al dominării sociale - cu alte cuvinte, ca un mijloc de a-i comunica acestuia cine e seful. Mai rar, există si cazuri de câini femele care de urcă pe alte femele din aceleasi motive.

Câinii se urcă unul pe altul si din cauza unei reactii chimice puternice la mirosul răspândit de o femelă:

Deloc surprinzător, mirosul unei femele în călduri poate genera comportamente de montă frenetice. Chiar si femelele care nu sunt în călduri se vor urca pe cele care sunt. Masculii se vor urca pe masculii care tocmai s-au împerecheat cu femele, dacă acestia încă miros a femelă... Masculii care adulmecă mirosul uneie femele în călduri se vor urca pe primul lucru (sau persoană nefericită cu care vin în contact.

Alte animale mimează comportamente aparent "homosexuale" pentru că nu reusesc să identifice corect sexul opus. Cu cât specia este mai inferioară în cadrul regnului animal, cu atât este mai dificilă identificarea diferentelor între sexe, ducând la confuzii mai frecvente.

- Animalele "homosexuale" nu există

În 1996, cercetătorul homosexual Simon LeVay a recunoscut că informatiile se referă la cazuri izolate, nu la homosexualitate:

Desi actele homosexuale sunt foarte frecvente în lumea animală, nu se poate spune că animalele au o predispozitie de durată în a se angaja într-un asemenea comportament, în defavoarea activitătilor heterosexuale. Astfel, orientarea homosexuală, dacă putem vorbi de asa ceva la animale, se pare că este o raritate.

În ciuda aparentelor "homosexuale" din comportamentul unor animale, acest comportament nu pare să provină dintr-un instinct "homosexual" parte a naturii animale. Dr. Antonio Pardo, profesor de Bioetică la Universitatea Navarra din Spania, explică:

Ca să mă exprim corect, homosexualitatea nu există la animale.... Din motive de supravietuire, instinctul de reproducere la animale este întotdeauna îndreptat către indivizi de sex opus. Astfel, un animal nu poate fi niciodată homosexual. Totusi, interactiunea altor instincte (în special cel de dominare) poate duce la comportamente aparent homosexuale. Aceste comportamente nu pot fi numite însă homosexualitate animală. Ele indică doar că comportamentul sexual animal include aspecte care depăsesc cadrul strict al reproducerii.

Este nestiintific să identifici motivatii si sentimente umane în comportamentul animal

Asemenea activistilor pentru drepturile animalelor, activistii homosexuali deseori găsesc motivatii si sentimente umane în comportamentul animal. Desi asemenea abordări sunt des întâlnite în domeniile artistic, al literaturii si mitologiei, stiinta nu sustine acest punct de vedere. Dr. Charles Socarides de la Asociatia Americană pentru Cercetarea si Terapia Homosexualitătii (NARTH) afirmă:

Termenul 'homosexualitate' trebuie limitat la om, pentru că la animale investigatorul poate identifica numai comportamente motrice. Imediat ce interpretează motivatia animalului, el aplică psihodinamica umană - o abordare riscantă, dacă nu complet gresită.

Etologul Cesar Ades explică diferentele dintre relatiile sexuale umane si animale:

Oamenii au relatii sexuale într-un fel, iar animalele în alt fel. Sexul la om este o chestiune de preferinte, omul alegându-si persoana cea mai atrăgătoare pentru plăcere. Acest lucru nu e valabil la animale. Pentru ele, totul este o chestiune de împerechere si reproducere. Nu există plăcere fizică sau psihologică... Mirosul este decisiv: când o femelă este în călduri, ea răspândeste un miros, cunoscut ca feromon. Acesta atrage atentia masculului si îl face să caute împerecherea. Acesta este actul sexual între animale. Este o lege a naturii.

Chiar biologul Bruce Bagemihl, a cărui carte Biological Exuberance: Animal Homosexuality and Natural Diversity (Exuberantă biologică: homosexualitatea animală si diversitatea naturii) a fost citată de Asociatia Americană de Psihologie si de Asociatia Americană de Psihiatrie în rapoartele formulate pentru procesul Lawrence contra Texas si care este folosită ca dovadă că homosexualitatea ar fi naturală la animale, este atent si formulează o avertizare:

Orice relatare privind homosexualitatea si animalele transexuale pleacă în mod automat de la interpretări omenesti ale acestor fenomene... Nu cunoastem ce se petrece în interiorul acestor animale: ca urmare, în aceste situatii se pune problema părtinirii si limitării observatorului uman, atât la colectarea, cât si la interpretarea datelor... Cu oamenii putem vorbi direct... La animale însă, le observăm comportamentul sexual (sau conex) si doar deducem sau interpretăm întelesurile sau motivatiile."

Totusi, interpretările Dr. Bagemihl oferite în cartea sa de 750 de pagini sustin pe fată teoria homosexualitătii animale. Cartea abundă în descrieri ale unor acte animale care ar avea conotatii homosexuale la oameni. Dr. Bagemihl nu dovedeste însă că aceste acte au acelasi înteles si pentru animale. El pur si simplu le atribuie o interpretare homosexuală. Deloc surprinzător, cartea sa a fost publicată de o editură dedicată literaturii de sprijin pentru homosexuali si lesbiene.

Comportamentul animal irational nu constituie un model pentru omul rational

Unii cercetători care studiază comportamentul "homosexual" animal extrapolează din domeniul stiintei în cel al filosofiei si moralitătii. Ei pornesc de la premiza că dacă animalele fac acest lucru, el este în concordantă cu natura lor si deci este bun pentru ele. Dacă este natural si bun pentru animale, merg ei mai departe, atunci este natural si moral si pentru om. Totusi, definitia naturii omului tine nu de zoologie sau biologie, ci de filosofie, iar a stabili ce este moral pentru om tine de etică.

Dr. Marlene Zuk, profesor de biologie la University of California din Riverside, de exemplu, declară:

Sexualitate este un termen mult mai amplu decât vor oamenii să se gândească. Ai ideea aceasta că regnul animal este strict, că totul este ortodox acolo, că au relatii sexuale pentru procreare... Exprimarea sexuală înseamnă mult mai mult decât a face copii. De ce suntem surprinsi? Oamenii sunt animale.

Simon LeVay întretine speranta că întelegerea "homosexualitătii" animale va ajuta la schimbarea atitudinilor morale si religioase cu privire la homosexualitate. El afirmă:

Este posibil ca studierea comportamentului sexual la animale, în special la primatele non-umane, să contribuie la liberalizarea atitudinilor religioase fată de activitatea homosexuală si fată de alte forme de sex nonprocreativ. În mod specific, aceste studii sunt o provocare la adresa învătăturii că comportamentul homosexual este "împotriva naturii": notiune care este unică acelor creaturi care, gustând din pomul cunoasterii, au devenit, numai ele, culpabile din punct de vedere moral.

Alti cercetători se simt obligati să indice eroare din transpunerea comportamentului animal la om. Desi foarte favorabil interpretării homosexuale a comportamentului animal, Paul L. Vasey de la University of Lethbridge din Canada atrage atentia:

Pentru unii oameni, ceea ce fac animalele este un etalon de măsură pentru ce este si ce nu este natural. Ei comit o fortare atunci când spun că dacă este natural, atunci este de dorit din punct de vedere moral si etic. Infanticidul este larg răspândit în regnul animal. A deduce pe baza acelui rationament ca este de dorit e absurd. Nu trebuie să ne folosim de animale pentru a decide politicile morale si sociale pentru societatea umană în care vrem să trăim. Animalelor nu le pasă de bătrâni. Nu cred că acesta poate constitui un motiv pentru închiderea azilelor.

Regnul animal nu poate fi locul unde omul să caute modele pentru moralitatea umană. Acest model trebuie căutat chiar în om. Bioeticianul Bruto Maria Bruti afirmă:

Este o eroare frecventă să compari comportamentele animal si cel uman, ca si cum cele două ar fi omogene... Legile care conduc comportamentul uman sunt de o natură diferită si trebuie căutate acolo unde le-a scris Dumnezeu, anume în natura umană.

Faptul că omul are un corp si o viată sensibilă în comun cu animalele nu înseamnă neapărat că el este un animal. Nu înseamnă nici că este pe jumătate animal. Ratiunea omului determină toată natura sa astfel că senzatiile, instinctele si impulsurile sale nu sunt pur animalice, ci au acel simt al ratiunii care îl caracterizează pe el ca om.

Astfel, omul este caracterizat nu prin ceea ce are în comun cu animalele, ci prin ceea ce îl diferentiază de acestea. Această diferentiere este fundamentală, nu accidentală. Omul este un animal rational. Ratiunea omului este cea care face natura umană unică si fundamental distinctă de natura animală.

A analiza omul strict ca animal înseamnă a-i ignora ratiunea si în consecintă, liberul arbitru. La fel, a analiza animalele ca si cum ar fi oameni înseamnă a le atribui o ratiune care nu există.

De la stiintă la mitologie

Cartea mentionată mai sus, a Dr. Bagemihl, exprimă nemultumirea fundamentală a autorului cu privire la stiinta si entuziasmul pentru mitologia aborigenă:

Stiinta occidentală are multe de învătat din culturile aborigene, despre sistemul de sexe si sexualitate...

Pentru stiinta occidentală, homosexualitatea (atât animală, cât si umană este o anomalie, un comportament neasteptat care mai presus de toate necesită un fel de "explicatie", "cauză" sau "motivatie". În contrast, în multe culturi indigene din lumea întreagă, homosexualitatea si transexualitatea sunt o rutină si lucruri normale atât în lumea umană, cât si în cea animală...

Majoritatea triburilor de amerindieni recunosc formal - si cinstesc - homosexualitatea si transexualitatea umană în rolul persoanei cu "două spirite." Cel cu două spirite este un om sau o femeie sfântă care combină categoriile sexuale purtând hainele sexului opus sau haine combinate... si deseori implicându-se în relatii cu persoane de acelasi sex. În multe culturi amerindiene, anumite animale sunt în mod simbolic asociate cu un spirit dublu, deseori în miturile privind creatia si legendele despre origini, legate de primul sau supranaturalul "spirit dublu"... O poveste Zuni despre creatie relatează cum primele creaturi cu două spirite, care nu erau nici bărbati, nici femei, ci ambele în acelasi timp, erau cei doisprezece copii ai unei perechi mitice frate-soră. Unele dintre aceste creaturi erau oameni, una era un liliac si alta era un cerb.

Dr. Bagemihl aplică acest mit androgin, atât de răspândit în teoriile vehiculate astăzi de homosexuali, regnului animal cu ajutorul mitologiei indiene sau aborigene. El invită societatea occidentală să îmbrătiseze "o nouă paradigmă:"

În ultimă instantă, sinteza opiniilor stiintifice reprezentată de Exuberanta Biologică ne readuce în acelasi punct din care privim lumea într-un fel care corespunde cu unele dintre cele mai vechi conceptii indigene despre variabilitatea sexuală animală si umană. Această perspectivă dizolvă opozitiile binare... Exuberanta Biologică este... o viziune asupra lumii care este în acelasi timp primordială si futuristă, în care sexul (genul) este asemenea unui caleidoscop, sexualitătile sunt multiple, iar categoriile mascul si femelă sunt fluide si transmutabile.

Concluzie

Pe scurt, încercarea activistilor homosexuali de a demonstra că homosexualitatea este conformă cu natura umană, dovedind o teorie a homosexualitătii animale, se bazează mai mult pe credinte mitologice si pe considerente filosofice eronate, si mai putin pe stiintă.

Luiz Sérgio Solimeo este membru al Societătii Braziliene pentru Apărarea Traditiei, Familiei si Proprietătii (TFP) din 1959. Ca cercetător si scriitor, s-a specializat pe subiecte filosofice si teologice si are publicate câteva lucrări. Din 1999 se află în Statele Unite si colaborează cu TFP din S.U.A.

Translated by Bogdan Mateciuc