from Translations in Other Languages

de Frank York

Copiii si adolescentii care se confruntă cu tulburări de identitate sexuală (TIS) cresc deseori în familii în care comportamentul trans-sexual (de confuzie între sexe) este tolerat sau chiar încurajat ca reprezentând "o fază," afirmă Dr. Kenneth Zucker într-un număr recent al publicatiei Child and Adolescent Psychiatric Clinics of North America.

Dr. Zucker de la Clinica pentru Copii si Adolescenti cu Probleme de Identitate Sexuală din Toronto, Canada, observă că acesti copii se formează asa în familii unde psihopatologia maternă este evidentă, ei dezvoltând o angoasă separativă din cauza mamei care nu este prezentă din punct de vedere emotional.

De asemenea, se pare că si reversul este adevărat. Analizând cercetările privind TIS si relatiile parentale, Zucker mentionează un studiu clinic realizat de Stoller, care a remarcat că băietii cu probleme de identitate sexuală aveau o relatie extrem de apropiată cu mama lor si o relatie distantă cu tatăl. Un alt cercetător a evaluat timpul pe care tatii îl petrec alături de băietii lor efeminati în primii cinci ani de viată. R. Green, în "Sindromul băiatului efeminat," constata că tatii băietilor efeminati petrec mai putin timp cu fiii lor între vârsta de doi si cinci ani decât tatii subiectilor de control. Mamele băietilor efeminati petrec si ele mai putin timp cu băietii lor decât mamele băietilor din grupul de control.

Zucker a analizat si datele actuale privind o componentă biologică a TIS la copii si adolescenti. El a remarcat: "Cercetătorii nu au putut identifica o anomalie biologică sau o variabilă evidentă asociată cu TIS. Există însă dovezi că anumite tendinte comportamentale determinate de procese biologice îi caracterizează oarecum pe copiii cu TIS."

Zucker a analizat ceea ce se cunoaste la zi despre hormonii sexuali prenatali si impactul pe care îl au acestia asupra creierului în dezvoltare al fătului. El discută studiile privind hiperplazia adrenală congenitală (HAC), o afectiune intersexuală care afectează persoanele de sex feminin. În timpul dezvoltării fetale, organele sexuale externe se masculinizează. Se presupune că această masculinizare poate avea loc si la nivel cerebral. Studiile pe fetele cu HAC sugerează că ele prezintă o incidentă de bisexualitate mai mare decât celelalte.

Zucker a constatat că băietii cu TIS au o incidentă mai mare de stângăcie decât ceilalti băieti. În plus, băietii cu TIS au "multi frati sau surori... si o ordine a nasterii târzie", comparativ cu băietii non-TIS. El afirmă că aceasta se poate datora unor "reactii imunologice maternale în timpul sarcinii. Fătul masculin este resimtit de mamă mai 'străin' (antigenic) decât fătul feminin."

Factorul social

O analiză a literaturii actuale privind TIS indică faptul că "părintii au un anumit rol în influentarea modelelor de comportament sexual dimorf, dar nu în maniera simplistă comentată de teoreticienii învătării sociale."

Dr. Zucker afirmă că copiii cu TIS cresc deseori în familii unde "tolerarea si lipsa răspunsului sunt frecvente. Încurajarea acestor comportamente este mai frecventă decât reactiile negative sau de descurajare."

El prezintă trei motive posibile pentru această tolerare: "1. valorile si tintele parentale privind dezvoltarea psihosexuală; 2. feedback de la specialisti, potrivit căruia comportamentul este în limite normale sau reprezintă 'doar o fază'; 3. conflicte parentale privind subiectul masculinitătii si al femininitătii; 4. psihopatologie si neîntelegeri parentale care îi preocupă pe părinti si îi fac să ignore comportamentul copilului."

Legătura dintre homosexualitate si TIS

Dr. Zucker recunoaste că există aspecte etice si sociale complexe legate de politica sexuală în societatea de astăzi. El afirmă că "aspectul etic cel mai acut ar fi relatia dintre TIS si orientarea homosexuală târzie. Studiile de monitorizare a băietilor cu TIS netratate arată că, pe termen lung, homosexualitatea este finalitatea psihosexuală cea mai frecventă."

Zucker afirmă că medicii au obligatia etică de a-i informa pe părinti cu privire la relatia dintre TIS si homosexualitate. Experientele clinice sugerează că tratamentul psihosexual este eficient în reducerea disforiei sexuale si că consilierea individuală si parentală sunt metode eficiente de tratare a TIS.

El subliniază faptul că este normal ca părintii să stabilească limite pentru comportamentul trans-sexual al copiilor lor. În caz contrar, respectivul comportament se acutizează.

Copiii si adolescentii care nu răspund la tratamentul psihosexual pot candida la un tratament hormonal timpuriu, însă numai după încercarea celorlalte optiuni. Medicul poate lua în considerare două optiuni: managementul afectiunii până când copilul atinge vârsta de 18 ani si poate apela la o clinică pentru adulti, sau folosirea de la început a hormonilor sexuali.

Translated by Bogdan Mateciuc