from Translations in Other Languages

Recenta dizertatie de doctorat a dr. Gregory Dickson a constatat diferente semnificative între amintirile din copilărie ale bărbatilor heterosexuali si ale celor homosexuali. Dizertatia a avut titlul "Studiu empiric asupra relatiei mamă-fiu în relatia cu formarea homosexualitătii masculine adulte: o perspectivă relatională."

Au fost analizati 135 de bărbati - 57 de homosexuali egodistonici; 34 de homosexuali egosintonici si 44 de heterosexuali din diferite zone ale SUA. Folosind Chestionarul pentru Relatiile Părinte-Copil (PCR-II; Siegelman & Roe, 1979), studiul a constatat că bărbatii heterosexuali au avut relatii mult mai bune cu mamele lor. Acesti bărbati au indicat o mamă mult mai iubitoare, mai putin pretentioasă si mai putin respingătoare cât mamele descrise de bărbatii homosexuali.

De asemenea, studiul a arătat că bărbatii homosexuali au prezentat niveluri semnificativ mai mari ale depresiei actuale, precum si o incidentă mult mai mare a abuzului sexual în perioada copilăriei, comparativ cu bărbatii heterosexuali.

Bărbatii homosexuali au avut relatii mai proaste cu mama lor

Rezultatele studiului au confirmat cercetările empirice publicate anterior, care arătau că homosexualii si heterosexualii au amintiri diferite în ceea ce priveste relatia cu mama lor.

Mergând dincolo de scopul cercetărilor anterioare, studiul a arătat că homosexualii egodistonici (nemultumiti de orientarea lor sexuală au avut parte de mame mai pretentioase/solicitante decât mamele homosexualilor egosintonici (multumiti). Altfel, nu au existat diferente între amintirile privind relatia cu mama între cele două subgrupe de bărbati homosexuali.

Comentând pe marginea constatărilor, dr. Dickson a afirmat: "Analiza cercetării întreprinse la zi sugerează lipsa unor constatări uniforme în privinta rolului relatiei mamă-fiu în formarea homosexualitătii masculine. Unii autori au identificat o mamă foarte protectoare, în timp ce altii au identificat opusul - o mamă mai putin iubitoare, mai solicitantă si mai respingătoare. Desi aceste rezultate par contradictorii, cercetările ulterioare indică o uniformitate la bază, în sensul că bărbatul homosexual a indicat în mod repetat o relatie semnificativ diferită cu mama sa, comparativ cu cele declarate de bărbatul heterosexual. Indiferent dacă este mentionată o mamă foarte apropiată sau distantă, este vizibil un model relational negativ."

El a adăugat: "Este rezonabil să presupunem că ambele tipuri de relatii (foarte apropiat sau distant) pot afecta negativ dezvoltarea capacitătii băiatului de a urma pasii necesari către îndeplinirea sarcinilor formationale ale individualizării si separării. Relatia foarte apropiată si strânsă cu mama îl poate împiedica pe băiat să o "abandoneze" pentru a se alătura tatălui si tovarăsilor de sex masculin. La fel, relatia foarte distantă îl poate împiedica pe băiat să aibă încredere în dragostea mamei pentru a se putea depărta pentru a explora relatiile amicale cu alti băieti."

Bărbatul homosexual a trebuit deseori să "aleagă" unul dintre cei doi părinti

Constatările acestui studiu si ale lui Dickson (1996) sustin constatările din literatură care arată că homosexualul adult a resimtit o disimilaritate mai mare a relatiilor cu mama si cu tatăl în perioada de formare, comparativ cu omologii săi heterosexuali. Studiu acesta a confirmat literatura anterioară privind triada timpurie sănătoasă în cadrul căreia băiatul îsi poate dezvoltat atât un sentiment de legătură, cât si de distantă fată de ambii părinti. "Lipsa acestei triade sănătoase," a declarat Dr. Dickson, "îl poate face pe băiat să se simtă 'blocat' între cei doi părinti. El trebuie să aleagă pe unul dintre cei doi părinti. Se pare că acest fenomen este prezent si mult mai extrem în cazul formării homosexualitătii."

Desi atât heterosexualii cât si homosexualii au indicat un atasament mai mare fată de mamă si o dragoste resimtită mai puternic din partea mamei, studiul a constatat că nesimilitudinea resimtită între părinti la aceste două grupe de bărbati este mai vizibilă în domeniul iubirii, pretentiilor si al respingerii. Dr. Dickson a declarat: "Un factor care complică si mai mult lucrurile este acela că desi relatia mamă-fiu prezintă un tipar relational negativ, în comparatie cu relatia tată-fiu, fiul homosexual se simte totusi relativ mai aproape de mamă decât de tată. Cu alte cuvinte, în comparatie cu tatăl, fiul se poate simti constient mai apropiat de mamă, si totusi inconstient nesigur în relatia cu ea. Acest sentiment de nesigurantă poate fi declansat fie de o legătură foarte apropiată, fie de o distantă rece."

El a continuat: "Se pare că procesul de formare a unei identităti masculine mature poate fi afectat de oricare dintre acesti factori, inclusiv de relatia mamă-fiu, relatia tată-fiu, nesimilitudinea dintre relatia cu mama si cu tatăl si/sau o combinatie dintre acestia, această organizare constientă si inconstientă putând duce la constatările aparent contradictorii prezentate în literatură."

Formarea identitătii sexuale este influentată de un model relational părinte-copil dezechilibrat

Aceste constatări privind relatia mamă-fiu, combinate cu cele ale lui Dickson (1996) privind relatia tată-fiu pe acelasi grup de participanti, corespund teoriei modelului relational părinte-copil triangular dezechilibrat si nesănătos care poate afecta formarea identitătii sexuale a băiatului atât pe latura maternă, cât si pe latura paternă, împiedicând atingerea acelor tinte formationale necesare pentru realizarea si sustinerea unor relatii heterosexuale adulte.

Mai mult, studiul a evidentiat posibila relatie dintre abuzul sexual si formarea homosexualitătii masculine adulte. Un procent de 49% dintre homosexualii chestionati au confirmat un abuz sexual, comparativ cu mai putin de 2% dintre heterosexuali.

Dr. Dickson a constatat că bărbatii homosexuali sunt mult mai deprimati decât cei heterosexuali. Totusi, constatările sale nu sustin ipoteza că doar abuzul sexual este explicatia depresiei homosexualilor. Au existat diferente semnificative în ceea ce priveste depresia, comparativ cu homosexualii si heterosexualii neabuzati sexual.

Abuzul sexual în copilărie este corelat cu homosexualitatea masculină

Rezultatele studiului său au subliniat importanta nevoii de a întelege mai bine efectele abuzului sexual în formarea homosexualitătii masculine adulte. Constatările dr. Dickson corespund cu cele ale lui Finkelhor (1984) care a arătat că băietii molestati de bărbati mai în vârstă sunt de patru ori mai predispusi să devieze către homosexualitate în comparatie cu ceilalti. Toti respondentii din studiul dr-lui Dickson au afirmat că molestarea a fost comisă de un bărbat; nu au existat agresori de sex feminin. Această constatare, poate cea mai importantă din studiul dr-lui Dickson, sugerează că trebuie tinut cont de abuzul sexual în evaluarea factorilor etiologici care contribuie la formarea homosexualitătii masculine adulte. Dickson a afirmat: "Experienta unui abuz sexual poate contribui la sexualizarea unor nevoi neîmplinite după afectiune, atentie si relatii cu persoanele de sex masculin."

Constatările studiului nu sustin ideea că abuzul sexual ar fi singura explicatie a diferentei dintre felurile în care bărbatii adulti au resimtit relatia cu mama lor în perioada copilăriei. Diferentele de rememorare a relatiei părinte-copil declarate de cele două grupuri au rămas semnificative si după eliminarea tuturor cazurilor de abuz sexual. Hoosexualii neabuzati sexual au continuat să vorbească despre o mamă mai putin iubitoare, mai solicitantă si mai respingătoare în comparatie cu heterosexualii neabuzati sexual.

Copilul deficitar din punct de vedere relational este mai vulnerabil la abuzul sexual

Comentând pe marginea factorului abuz, Dr. Dickson a declarat: "Este posibil ca băiatul care prezintă un model relational negativ fată de mama lui, alături de un tată mai putin prezent si perceput negativ, să fie mai susceptibil la avansurile unui agresor. Date fiind deficitele relationale ale băiatului, este de asemenea posibil ca molestarea, oricât de devastatoare ar fi ea din punct de vedere emotional, să fie resimtită în acelasi timp de unii băieti ca prima lor formă de afectiune din partea unui bărbat adult, precum si ca ceva care nu este pus în comun cu mama lui. Teoretic, abuzul poate fi perceput de băiat ca facilitarea unei forme de separare/individualizare fată de mama lui."

Dr. Dickson a continuat: "De asemenea, putem considera că sentimentul de rusine, secret, violare sau mânie care rezultă din abuzul sexual în perioada copilăriei contribuie la dezvoltarea unei paradigme deformate prin intermediul căreia copilul percepe relatiile ulterioare cu el însusi si cu ceilalti. Datoria părintelui de a-l proteja pe copil de orice rău, asa cum este ea înteleasă de copil, poate fi percepută ca neîndeplinită. Dacă abuzul este lăsat nerezolvat, atitudinile ulterioare ale părintilor pot fi resimtite si mai negativ de către copil si ulterior de către adult. În plus, modelul relational negativ creat în familie îl poate împiedica pe copil să solicite sprijin din partea părintilor pentru rezolvarea suferintei cauzate de molestare."

Abordarea multilaterală a dr-lui Dickson ajută la clarificarea unora dintre contradictiile aparente din literatura anterioară privind factorii care pot contribui la formarea homosexualitătii masculine. Studiul său subliniază importanta influentei factorilor de mediu multipli în formarea homosexualitătii masculine adulte. Studiul accentuează fortele complexe, deseori subliminale dar totusi puternice, nu numai legate de relatiile mamă-fiu si tată-fiu din perioada copilăriei, dar si cele legate de abuzul sexual din copilărie, toti acesti factori fiind legati de dezvoltarea sentimentului de sine al copilului, inclusiv dezvoltarea identitătii sexuale si a optiunilor relationale viitoare.

Cultura pop si retorica politică sugerează că lipsa de acceptare din partea societătii este singura responsabilă de patologia asociată cu homosexualitatea. O asemenea concluzie simplistă ignoră relatările repetate ale homosexualilor, prezentate în literatura de specialitate, referitoare la relatiile conflictuale cu părintii, precum si alte aspecte importante cum ar fi abuzurile sexuale.

Dr. Dickson a afirmat: "Studiul actual, în concordantă cu literatura la zi, sugerează că aspectele legate de identificarea homosexualitătii adulte pot fi mai mult de natură structurală si relatională, si mai putin sexuale."

El a concluzionat: "Cercetarea recentă a homosexualitătii a fost îngreunată de schimbarea de filosofie a Asociatiilor americane de Psihologie si Psihiatrie, care nu tin cont de rolul factorilor de mediu în formarea homosexualitătii masculine. Natura evident complexă a subiectului nu poate fi simplificată, iar cercetarea stiintifică nu trebuie stânjenită de politică."

Translated by Bogdan Mateciuc

Updated: 8 February 2008

The 2010 NARTH Convention
November 5, 6 and 7
Renaissance Philadelphia Hotel
CONFERENCE REGISTRATION & INFO