from Translations in Other Languages

de Don W. Prichard

Mă confrunt cu probleme homosexuale de la vârsta de trei ani. Acum un an m-am hotărât să rezolv această problemă.

Pentru prima oară în viata mea, sunt cu adevărat fericit, am liniste, si nu trebuie să inventez explicatii distorsionate care să rezolve conflictul cu credinta mea. Mă simt ca si cum mă eliberez de sub puterea unui îndelungat blestem.

Prima oară am constientizat că sunt atras de persoane de acelasi sex la vârsta de trei ani. La patru ani, am fost molestat de doi băieti mai mari. Mi-a plăcut si mi-am dorit să se petreacă din nou. În fine, primeam o atentie din partea bărbatilor! Spre dezamăgirea mea, evenimentul nu s-a repetat. Eram un copil efeminat si bolnăvicios, marcat de o perpetuă obsesie fată de corpul altor bărbati, în special al celor cu bicepsi dezvoltati.

Relatia cu tatăl meu a fost mereu rece, lui fiindu-i rusine de băiatul său nemasculin. Mama m-a tinut prea aproape de ea. De fapt, cu exceptia unei perioade de 14 ani, noi doi am locuit împreună până la decesul ei la vârsta de 91 de ani.

Nici tata si nici mama nu mi-au spus vreodată că mă iubesc. Nu mă strângeau în brate si nici nu mă pupau. O relatie distantă am avut si cu sora mea.

M-am botezat la vârsta de 15 ani. Îmi amintesc bine evenimentul, pentru că pastorul era un tânăr pe care îl găseam atrăgător. Paul, băiatul care m-a convins să merg la biserică, era de fapt iubitul meu. Convertirea religioasă nu mi-a influentat homosexualitatea. De fapt, momentele cele mai incitante le găseam tot pe cele din vestiarul băietilor de la scoală.

Ulterior, Paul s-a căsătorit cu o colegă de liceu si acum au copii. Eu nu m-am căsătorit, însă am avut permanent parte de sentimente de singurătate si gol interior.

Nu am găsit niciodată atentia si iubirea pe care le căutam. Nu e nimic "vesel" (gay) în stilul de viată homosexual. Nici măcar o relatie homosexuală, monogamă, de saisprezece ani, nu mi-a adus satisfactie. Am stat apoi singur vreme de unsprezece ani, asta dându-mi un sentiment de mândrie.

Totusi, în 1996, mi-am găsit acul pentru cojocul meu - un bărbat cu douăzeci de ani mai tânăr. Am crezut că am găsit în fine pe cineva care mă iubea. Relatia a fost scurtă însă. După trei luni a plecat si tot în perioada aceea a murit si mama mea.

M-am îmbolnăvit foarte grav de pneumonie, iar fostul meu iubit avea si el probleme cu iubitul lui. L-am chemat să vină să mă ajute si a acceptat. A început apoi să insiste să ne mutăm împreună în Atlanta.

Nu voiam să plec. Eram deja foarte deprimat din cauza bolii si a decesului mamei. În fata refuzului meu de a ne muta în Atlanta, el m-a respins complet si asta a fost picătura care a umplut paharul. Am încercat să mă sinucid.

Dumnezeu a avut milă. Stia că într-o bună zi voi putea vorbi de vindecare si sperantă. După incidentul respectiv si după o lună de spitalizare, am stiut că trebuie să-mi schimb viata - imediat.

Am vrut să abordez problema mea de-o viată dintr-o perspectivă crestină. Am contactat o asociatie din Atlanta si am început să lucrez cu un consilier individual. M-am alăturat si unui grup de bărbati care se luptau cu homosexualitatea.

Astăzi, dorinta sexuală nu mai are putere asupra mea. Există momente dificile, însă sunt o exceptie, nu o regulă.

Satisfactia cea mai mare care derivă din vindecarea mea este aceea că pot să am prieteni apropiati - bărbati. Aceasta este o experientă nouă pentru mine. N-ar fi cazul, la vârsta de 65 de ani? Respins de toti bărbatii pe care i-am cunoscut, este pur si simplu fantastic să aflu că sunt multi bărbati care sunt ca mine. Îi pot admira, însă fără nici o implicatie sexuală. Construiesc relatii sănătoase cu bărbati fată de care nu am fantezii, de care nu mă îndrăgostesc si fată de care nu am dorinte sexuale. Pot acum să îmbrătisez un bărbat fără a-mi stârni pofte.

Recent, am participat la o întâlnire de rugăciune, unde am stat în rând cu alti bărbati. Nu am resimtit nici un fel de dorintă sexuală. Este un început. Pot să spun că mă simt mândru si smerit în acelasi timp? Mă simt ca făcând parte din "trupă", pentru prima oară. De asemenea, am devenit mai putin dependent de relatiile platonice cu prietenele mele.

Căutând tovărăsia altor bărbati, a trebuit să iau initiativa. Chiar dacă îmi era teamă de respingere, am mers mai departe si am făcut prima mutare si încă nu am fost dezamăgit. Constat că majoritatea bărbatilor heterosexuali sunt deschisi la tovărăsii crestine. Nu sunt un tip sportiv, însă avem multe în comun de discutat.

Recent la biserică la noi a apărut un bărbat, având aproximativ saizeci de ani si fiind bine făcut. Ne-am văzut imediat. Am petrecut o seară cu el si cu sotia lui, fără nici o problemă. Merg zilnic la înot si m-am împrietenit cu câtiva bărbati de la piscină. Vestiarul nu mai este un loc al dorintelor înăbusite. Uneori ies la o plimbare cu bicicleta împreună cu altii din zona unde locuiesc.

Merg săptămânal la o sedintă de masaj. Preferam mereu să fie o femeie. Acum e un bărbat si nu e absolut nici o problemă. E crestin, e căsătorit si am devenit buni prieteni.

Petrec momente deosebite si cu cei de la biserică. E grozav să ai un loc unde poti să fi sincer, să te deschizi, într-o atmosferă de reciprocitate. Aveam mare nevoie să leg prietenii cu crestini care să se poată identifica cu problemele mele. Am căutat mult timp un grup de sprijin. Pentru că nu pot conduce noaptea sau pe autostradă, e un tânăr amabil care merge si el acolo si mă ia cu el la întâlniri. Sunt "bunicul" întâlnirii, însă simt că pot conferi o dimensiune diferită celor care caută ajutor.

Consilierul meu mi-a arătat că va fi un drum lung, treptat, de la mânie, dezamăgiri, frustrări si rusine, care însotesc această perversiune, către eliberare. Viata mea fusese marcată de ură de sine si rusine, însă acum îmi e mai bine decât la patruzeci de ani. Starea mea emotională si fizică nu a fost nicicând mai bună. Locuiesc într-o zonă frumoasă, cu vecini deosebiti. Am un grup de sprijin asa cum mi-am dorit dintotdeauna. Mă implic în activităti voluntare. Am relegat prietenia cu doi colegi din facultate. Asa ceva nu era posibil pe vremea că homosexualitatea mă împiedica să leg prietenii sănătoase cu bărbatii.

Am crezut întotdeauna că homosexualitatea mea e o problemă de relatii cu femeile. Totusi, văd acum că nu acolo se află problema. Relatia mea cu bărbatii a fost problema. Nu puteam avea o prietenie autentică cu un bărbat pentru că mă îndrăgosteam mereu de el! Acum nu-mi mai e teamă să vorbesc cu bărbati. Îi pot îmbrătisa fără să simt impulsuri sexuale.

Am încercat mereu să trăiesc o viată corectă - m-am implicat în activităti religioase, în special legate de cei în vârstă. Exista însă zona întunecată a homosexualitătii mele care îmi afecta toate actiunile. Prin ajutorul primit de la consilier si de la o asociatie a unor fosti homosexuali, sunt uimit să constat că există o cale de iesire, precum si multi oameni dispusi să mă ajute.

Propaganda homosexuală e foarte influentă si au reusit oarecum să-i convingă pe americanii de rând că problemele sunt de natură genetică. După părerea lor, nu există sanse de schimbare. Se înseală.

Am descoperit că nu există deprindere prea înrădăcinată care să nu poată fi eliminată. Am aflat că nu esti niciodată prea bătrân pentru a o lua de la capăt. Este o experientă deosebită. Si tu poti reusi.

Translated by Bogdan Mateciuc