from Translations in Other Languages

Ce poate astepta cineva de la procesul de schimbare? Cu o sinceritate dezarmantă, Gordon Opp descrie împlinirea pe care a găsit-o, precum si lectiile - uneori foarte dureroase - pe care le-a învătat. Interviu realizat de directorul Asociatiei Americane pentru Cercetarea si Terapia Homosexualitătii (NARTH), Joseph Nicolosi.

J.N.: Gordon, multumesc pentru că te-ai oferit să ne împărtăsesti din experienta ta. Hai să începem si să vedem datele principale ale vietii tale. Ai fost timp de 21 de ani presedinte al Biroului Credite din orasul Lincoln, statul Nebraska. Esti căsătorit de 20 de ani. În curând vei absolvi cursurile de Master în Consiliere si de ceva vreme conduci un grup de sprijin pentru bărbatii care se luptă cu homosexualitatea.

Când ti-ai dat seama prima oară că ai probleme cu homosexualitatea?

G.O.: Cred că eram în ultimul an de liceu; mi-am dat seama că sunt atras de băieti, nu de fete, si asta mă nemultumea destul de mult. Pe atunci nu aveai cu cine să vorbesti despre subiectul acesta, asa că am încercat să ascund asta.

J.N.: Pe vremea aceea nu existau în scoli consilieri gen "Project 10" care să te îndrume să devii homosexual si să te introducă în lumea homosexualilor.

G.O.: Exact, si e bine că a fost asa. Cel putin nu am fost învătat să gândesc că asta nu este o problemă. Mă consideram crestin si aveam o credintă; credeam în moralitate. Nu m-am implicat în relatii sexuale până la vârsta de 21 de ani. De fapt, am parcurs trei ani de colegiu fără nici o relarie fizică. Apoi, ca la majoritatea homosexualilor, prima experientă sexuală a fost incredibilă... e ca si cum ai umblat două săptămâni prin desert, fără apă, si deodată ai găsit o oază. Aspectul acesta are o mare putere de convingere.

Am fost homosexual de la 21 la 25 de ani si în acea perioadă am avut o multime de aventuri de o noapte. Am trecut prin scena cu parcul, am avut câteva relatii - cred că trei - care au rezistat câteva luni. Eram extrem de deprimat, simteam că trăiesc o viată dublă. De asemenea, nu mă satisfăcea, nu mă împlinea nici o relatie, indiferent de durată. Chiar cu bărbatii care erau mult mai atrăgători decât mine, după o vreme nu mă mai interesau. Însă pe atunci nu întelegeam toată această dinamică.

J.N.: Care dinamică?

G.O.: Privind înapoi, acum pot să văd ce este homosexualitatea, în special în viata mea, desi experienta fiecăruia e diferită.

J.N.: Ce a fost homosexualitatea pentru tine?

G.O.: A fost o încercare de a răspunde cu sex la anumite nevoi neîmplinite.

J.N.: Ce fel de nevoi?

G.O.: Nevoia de acceptare... nevoia de compasiune si întelegere din partea bărbatilor. De fapt - e interesant - chiar si acum, dorintele homosexuale pe care le mai am au prea putin de-a face cu sexul. E ca si cum mă uit la un tip si dacă mi-as imagina cum arată fără haine, acum un asemenea gând e dezgustător pentru mine. Însă e altceva ceea ce simt... as vrea să vină si să dea mâna cu mine, să-mi vorbească si să-mi acorde atentie.

Privind însă înapoi la anii tineretii, atunci nu întelegeam dinamica aceasta. Astăzi văd că sentimentele si felul în care ele se transformă atunci când ajung să le înte‰üeg - seamănă destul de mult cu o vrajă. Esti intrigat când vezi pe cineva făcând o magie; vrei s-o vezi iară si iară, ca să-ti dai seama cum dispare de fapt acel obiect. Însă când întelegi aceste sentimente pe deplin, adică atunci când întelegi ce se află în spatele scamatoriei, toată încântarea dispare. Atunci atractia nu mai este deloc "vrăjită".

J.N.: Care este analogia cu homosexualitatea?

G.O.: Asa este homosexualitatea pentru mine. Mă uit la un bărbat care este atrăgător pentru mine, însă totul se opreste aici pentru că acum stiu care este "smecheria". Adică, stiu care sunt fantasmele. Stiu ce se află în spatele iluziei. Am întelegerea logică că asa ceva nu mă va satisface - dacă as urmări o relatie sexuală, stiu că n-ar avea decât efecte negative asupra mea. Totusi, e mai mult decât atât.

J.N.: Nu doar o perceptie cognitivă.

G.O.: E mai mult decât o perceptie cognitivă. E a recunoaste că întreaga experientă este o contrafacere. Pentru că stiu aceasta, după patru ani de încercări repetate, acum lucrurile merg bine.

În cartea ta, spui că Elizabeth Moberly explică că nevoia de dragoste din partea aceluiasi sex stă la baza problemei, si apoi dezvolti ideea. Descrii acolo că prieteniile cu persoane de acelasi sex ajută mult la împlinirea acelor nevoi. Am descoperit că atunci când am o relatie apropiată cu un bărbat heterosexual pe care îl găsesc atrăgător, chiar reusesc să desexualizez aceste nevoi. Mi le pot împlini într-o manieră corectă.

J.N.: Multi bărbati îmi spun aceasta. Ei spun că atractiile sau fanteziile lor homosexuale se reduc sau chiar dispar.

G.O.: Asa e. În multe cazuri dispar. Problema stă însă, asa cum arată dr. Satinover în Homosexuality and the Politics of Truth (Homosexualitatea si politica adevărului) în felul în care te-ai obisnuit tu să actionezi. Experientele sexuale sunt ca un drog. Alină, anesteziază, sunt o solutie facilă. Asta poate face homosexualitatea foarte greu de abandonat. Atunci când ai sexualizat acele nevoi emotionale - când te-ai învătat să ti le împlinesti temporar într-o manieră sexuală - se cheamă că ai răspuns la o nevoie firească, legitimă, cu un drog. Apoi, când încerci să împlinesti aceste nevoi printr-o relatie corectă cu un tip drăgut, printr-o prietenie curată, atunci nu mai ai acel ceva pe care ti-l oferea relatia homosexuală. Acesta e un lucru pe care a trebuit să-l recunosc fată de mine însumi; nu mai aveam acea poleială îmbătătoare.

J.N.: Corect. Pentru că poleiala este artificială, ea nu durează. Doar va crea nevoia pentru o alta, mai mare, si cu un alt partener. Putem vedea că autorii homosexuali încep să recunoască aceasta, cel putin indirect. În Love Undetectable, Andrew Sullivan spune că relatiile erotice nu pot oferi o iubire de durată si că prietenii sunt aceia care sunt o sursă sigură de sprijin si afectiune.

G.O.: Poleiala este artificială, însă e foarte seducătoare, reusind să-i lege pe multi de stilul de viată homosexual.

J.N.: Exact. Jeffrey Satinover vorbeste despre reactiile neurologice care ni se imprimă în creier si desi tu asezi noi fantezii peste cele vechi, împreună cu metode mai bune de a-ti împlini nevoile emotionale, totusi reactiile neurologice automate nu au dispărut. Îti poti forma noi deprinderi peste cele vechi, însă multi bărbati trebuie să se lupte cu adevărat cu un tipar care a creat dependentă.

G.O.: Asa e. Si din nefericire, prinzându-te în această dependentă asa cum am făcut eu, ajungi să constati cât este de efemeră. Însă ceea ce mă încurajează, gândindu-mă la creier, este faptul că noi folosim o portiune mică din creier... si că sunt multe alte "senzatii" pe care le poti încerca. Ne împotmolim în ideea că singurul fel în care ne putem simti bine, sau în care putem trăi "senzatii", este felul nesănătos în care ne-am obisnuit s-o facem până acum. Încerc să-i încurajez pe bărbatii cu care lucrez să-si lărgească perspectivele. Chiar dacă alte experiente nu le vor da senzatiile cu care s-au obisnuit, trebuie să continue si să dezvolte relatii sănătoase cu bărbatii, putând găsi astfel ceva diferit în care să merite să investească sentimente.

J.N.: Exact. Vorbind de a găsi ceva nou în care să investesti... povesteste-mi putin despre căsătoria ta. Ai 46 de ani si este căsătorit de douăzeci de ani.

G.O.: Da. Cum am spus, am trăit un stil de viată homosexual timp de aproape patru ani, până la vârsta de 25 de ani, însă eram foarte deprimat pentru că pentru mine nu "functiona". Sunt din Nebraska si am hotărât să mă mut în California. Mi-am spus că e locul cel mai bun pentru a trăi ca homosexual si că dacă n-o să meargă, poate voi găsi ajutor acolo.

În California am întâlnit un consilier pentru tineri. Era cu sapte ani mai mare ca mine, era căsătorit si avea doi copii. A lucrat cu mine exact cum scrii tu în cartea ta - nici nu era scrisă pe atunci. Nici unul dintre noi nu stiam ce va iesi. De fapt, era un tip de treabă căruia îi păsa de mine si care a văzut în mine pe cineva care vrea să se schimbe, dar care nu stia cum. Îmi amintesc că eram în birou la el si a spus: "S-ar putea să fii atras de mine, dar nu se va întâmpla nimic pentru că eu sunt diferit." A zis: "Asta nu mă va face să simt altfel pentru tine; oricum o să lucrez cu tine." Atitudinea lui o risipit complet atractiile mele. Acesta a fost începutul ajutorului pentru mine. A lucrat cu mine aproape un an de zile. În perioada aceea mi-am întâlnit viitoarea sotie si am devenit prieteni buni. Înainte să mă căsătoresc, am vrut să mă abtin timp de un an de la orice activitate sexuală.

J.N.: Ai fost atras sexual de ea?

G.O.: Nu a existat nici o atractie sexuală până aproape de căsătorie. Am început să mă gândeasc: "O să mă însor în curând", asa că am început să mă gândesc la ea din această perspectivă. Dacă as fi obtinut mai mult sprijin la vârsta de 25 de ani, as fi avut lucrurile mai clare, dar în final tot m-as fi căsătorit. Am adoptat pozitia conform căreia toti suntem de fapt heterosexuali, deci îi încurajez pe bărbati să se căsătorească, dacă consider că îsi vor tine promisiunile. Nu vreau ca ei să o rănească pe femeie, însă dacă bărbatul ia în serios promisiunile si le îndeplineste în ciuda tentatiilor trecătoare, aceasta e altceva. Eu personal sunt o persoană disciplinată, deci pe mine m-a ajutat.

J.N.: Desigur, femeia trebuie să stie.

G.O.: Absolut, femeia trebuie să stie. I-am spus sotiei mele înainte să ne căsătorim. A fost ca un balon de oxigen pentru ea să găsească pe cineva care o iubeste ca pe un prieten, nu doar să o dorească sexual. Cred că asta a contribuit la rezistenta căsniciei noastre. Astăzi sunt bunic. Avem trei copii - două fete si un băiat de 13 ani.

J.N.: Cum e acum căsnicia voastră?

G.O.: Primii ani de căsnicie au fost mai degrabă o chestiune de "a face ceea ce trebuie." Totusi, când petreci asa mult timp cu cineva, trăiti împreună si aveti copii, ajungi în cele din urmă să iubesti acea persoană. Astăzi o iubesc pe sotia mea la fel sau chiar mai mult decât îsi iubesc majoritatea celorlalti bărbati sotiile. Poate că latura sexuală nu e ca la acei bărbati care n-au avut niciodaă probleme homosexuale, dar merge bine. As fi terminat dacă mi-as pierde sotia. Trebuie să spun că mi-am schimbat nu numai comportamentul, dar si felul în care gândesc despre mine însumi; mi-am schimbat identitatea. Mă simt foarte bine ca sot, tată si bunic.

J.N.: Copiii tăi stiu despre trecutul tău?

G.O.: Da. Fetele mele au 19 si respectiv 17 ani, iar cea mare se va căsători în august. Relatia mea cu fiicele mele e deosebită. Poate că unii bărbati cu un trecut homosexual se gândesc că nu putem fi tati buni pentru un băiat.

J.N.: Da, în special pentru un băiat cu multe anxietăti vizavi de masculinitatea sa.

G.O.: Primii doi copii fiind fete, mi-am zis: "Bun, Dumnezeu mi-a dat fete, deci nu e cazul să mă îngrijorez." Îti spun, să iubesti două fetite e un lucru foarte firesc pentru mine. E una dintre cele mai deosebite plăceri ale vietii. Întotdeauna a fost asa, chiar si atunci când au ajuns la adolescentă. Apoi sotia mea a mai vrut un copil si am avut un băietel. O încântare! De fapt, când mergeam seara în camera lui să-i spun o poveste si să-l învelesc, să-l bat pe spate sau acum, când a crescut, să-i ciufulesc părul, e ca si cum cineva îmi face mie asa. E un lucru foarte constructiv - mă vindec dăruind, si asta e extraordinar. E ca si cum am o a doua sansă.

J.N.: Îti rezolvi unele dintre vechile nevoi împlinindu-le tu pentru altcineva. Cred că asta e adevărat pentru toti tatii.

G.O.: Cred că da, pentru că fiecare avem anumite nevoi din trecut neîmplinite. Sunt foarte multumit de viata mea. Nu as schimba-o pentru nimic altceva. Anterior - sunt căsătorit de douăzeci de ani - în primii zece ani mi se întâmpla să am momente de depresie. Eram demoralizat si simteam că-mi scapă ceva, însă de ani buni am scăpat de acea depresie.

J.N.: Cunosti alti fosti homosexuali care sunt căsătoriti acum? Ai vreun grup de prieteni, de sprijin?

G.O.: De mai multi ani conduc un grup de sprijin cu vreo opt-zece insi. Unii vin si pleacă, însă sunt câtiva care s-au căsătorit si au copii, si ei sunt un sprijin bun. Anume unul, prietenul meu Bill, tocmai mi-a spus că sotia lui e însărcinată cu al doilea lor copil si era foarte încântat. Însă stii, asa cum ai spus în cartea ta, si alti tipi care înving homosexualitatea pot fi prieteni buni, iar unele dintre aceste prietenii sunt de mare pret - trebuie să spun asta. Însă în ceea ce priveste vindecarea, mare parte din sprijin vine de la heterosexuali.

J.N.: De la cei fără probleme homosexuale.

G.O.: Da. Îmi place să-mi petrec timpul cu astfel de bărbati, si asta mă ajută mult. Apoi sunt câtiva care sunt atrăgători, si cu ei mă străduiesc să ajung să-i cunosc bine, pentru a nu mă simti intimidat de ei si a căpăta un sentiment de slăbiciune, un sentiment că nu sunt ca ei, ceea ce ar putea declansa o atractie nedorită la mine.

J.N.: Da, exact. E un lucru interesant. Cei care încearcă să învingă homosexualitatea trebuie să stie că ai învătat să respingi intimidarea, în special în preajma heterosexualilor care arată bine. Ajungi să-i cunosti si astfel rupi acea "mistică."

G.O.: E chiar amuzant când faci aceasta; mă străduiesc să fac acest lucru, pentru că îmi iese cineva în cale - poate sunt într-o comisie cu ei, sau altfel - si observ că vechea deprindere iese la suprafată si mă face să mă simt prost. Acestea sunt reziduuri - un obiect de atractie legat de vechile deprinderi. Deci, în schimb, încerc să-i cunosc, poate chiar să-i ating bătându-i pe umăr, cu o strângere de mână sănătoasă sau altfel, si reusesc să ajung să-i cunosc ca deodată să le văd slăbiciunea - acesta e doar un tip - si vraja se risipeste.

J.N.: Ceea ce ajungi să vezi e omenescul din ei, vezi un element comun. Vezi cum sunteti legati, tu si ei. Demontezi acea tensiune si, odată cu ea, si fanteziile.

G.O.: Într-un fel, asa simt că a fost homosexualitatea pentru mine. Era ca si cum exista acel "bărbat misterios,", oare cum arată? De ce nu mă simt ca el? Deci, ajungând să-i cunosc pe acesti bărbati putin mai profund, asa dispare vraja aceasta.

J.N.: Asa este. A existat vreun moment în viata ta în care ai avut o sclipire care te-a ajutat să întelegi lucrurile?

G.O.: Da, acum aproximativ zece ani, treceam printr-o criză a vârstei de mijloc - aveam 35-36 de ani. Aveam trei copii sănătosi, serviciul mergea bine, aveam o casă frumoasă, conduceam masini noi, "reusisem". În asemenea momente, unii se întreabă "Asta e tot?" Pentru mine, marea întrebare era: "Bun, nu am simtit niciodată aceasta în relatie cu bărbati. Ce mi-a lipsit?"

Felul în care încercasem să obtin acel ceva era homosexualitatea, iar felul meu de a aborda acele reminiscente în primii ani de căsnicie a fost să mă protejez de bărbati atrăgători distantându-mă eu. Cred că există tipi în trecutul meu care ar putea spune: "Mă împrietenisem cu Gordon, făceam lucruri împreună, apoi deodată prietenia s-a rupt. Nu stiu ce s-a întâmplat." Ei bine, eu stiu ce s-a întâmplat. Nu voiam ca ei să devină un obiect sexual. Nu voiam ca lucrurile să degenereze, asa că m-am retras - o detasare defensivă.

A fost un tip însă - cumnatul meu. Am călătorit în tară pentru a cumpăra o masină de epocă. Am început să-i povestesc cum mă lupt încă cu gândurile homosexuale nedorite. Stia despre trecutul meu, însă si-a spus: "Bine, Gordon e căsătorit, problema s-a rezolvat."

Nu m-a judecat deloc pentru sentimentele mele. În drum spre casă, am vorbit despre lupta mea si am devenit buni prieteni. El anume nu m-a lăsat să mă depărtez de el. M-a tinut "prins." Mi-a spus: "Nu stiu, nu sunt psiholog, dar mi se pare corect să mentin legătura cu tine."

Deschizându-mă către cumnatul meu m-a ajutat să depăsesc criza. Relatia cu el m-a ajutat la vindecarea emotională pe care o aveam deja la nivel intelectual.

J.N.: Astăzi, poti spune astăzi că nu mai ai atractii homosexuale?

G.O.: Nu, nu pot să spun asta. Însă sentimentele sunt diferite. La început era ca si cum purtam o bluză cu un H mare pe ea. Asa eram: bluza spunea "Homosexual." Acum e ca si cum am doar o carte de vizită în buzunar. Ocazional bag mâna în buzunar ca s-o scot, mă nemultumeste un pic, însă viata merge mai departe. E o iritare ocazională, nu mai e o obsesie. Viata mea e foarte bună astăzi.

J.N.: Experienta ta ne spune ceva despre natura schimbări psihologice. Indiferent de problema omului - dependenta de droguri, de mâncare, de alcool, respect de sine scăzut - e putin probabil ca schimbarea să steargă pur si simplu vechile deprinderi. Ai înregistrat o comutare emotională importantă, prin informare si experiente noi. Unele sentimente sexuale pot reapărea, însă pentru că stii ce semnifică ele, ele si-au pierdut azi puterea.

De asemenea, uneori un bărbat poate lua hotărârea fermă de a lăsa deoparte vechea identitate homosexuală, nedorită, asa cum ai făcut si tu, si să se dedice schimbării si căsătoriei, dacă asta doreste de la viată.

Multumesc foarte mult, Gordon, pentru că ne-ai împărtăsit din experienta ta cu atâta elocventă si sinceritate.

Translated by Bogdan Mateciuc

Updated: 8 February 2008

The 2010 NARTH Convention
November 5, 6 and 7
Renaissance Philadelphia Hotel
CONFERENCE REGISTRATION & INFO