from Translations in Other Languages

de Frank York

Această rezolutie ar avea repercusiuni profunde asupra întelegerii notiunilor de familie, sexualitate si gen si îi va afecta pe terapeutii implicati în reorientarea homosexualilor.

Comisia Internatională pentru Drepturile Homosexualilor si Lesbienelor (IGLHRC) a reusit în martie-aprilie 2004 să determine Comisia ONU pentru Drepturile Omului (UNCHR) să asculte argumentele potrivit cărora orientarea sexuală ar reprezenta un drept al omului care necesită o evidentiere si o protectie specială din partea Natiunilor Unite.

Scopul este "schimbarea atitudinilor si a comportamentului"

Comisia ONU pentru Drepturile Omului se va întruni la Geneva între 15 martie si 25 aprilie pentru a discuta o serie de probleme legate de drepturile omului. Va fi analizată si o rezolutie formulată de Comisia Internatională pentru Drepturile Homosexualilor si Lesbienelor care afirmă, printre altele:

"Afirmarea faptului că educatia pentru drepturile omului este esentială pentru schimbarea atitudinilor si a comportamentului si pentru promovarea respectului pentru diversitate în societate."

[Comisia ONU pentru Drepturile Omului] "îsi exprimă îngrijorarea fată de încălcarea drepturilor omului în lume pe motive de orientare sexuală."

O agendă de lucru amplă

Efortul Comisiei Internatională pentru Drepturile Homosexualilor si Lesbienelor este ghidat de presedintele asociatiei, profesoara de drept si activista lesbiană Paula Ettelbrick.

Organizatia ei nu este implicată numai în promovarea comportamentului homosexual ca un drept protejat de O.N.U., ci lucrează si pentru crearea unor noi drepturi în domeniul comportamentului sexual, în particular legalizarea căsătoriilor între persoane de acelasi sex, legalizarea prostitutiei în Brazilia si o protectie legală specială pentru transexuali astfel încât acestia să fie recunoscuti ca persoane de sex opus la locul de muncă.

Potrivit lui Ettelbrick, legislatia ar trebui să prevadă si scheme familiale concepute pentru excluderea unui părinte biologic (prin donare de spermă, de pildă). Într-un articol din 2001, ea afirmă:

"Schemele familiale ale homosexualilor si lesbienelor care au copii pur si simplu nu se potrivesc structurilor maritale create pentru heterosexuali, pentru cuplurile căsătorite si pentru copiii acestora... Fiecare cuplu de lesbiene care au un copil biologic are automat si o a treia persoană - donatorul/tatăl - care face parte din familie... Este nevoie de modificări semnificative ale legislatiei referitoare la părinti, pentru a include si acest tip de familii."

Astfel, declararea orientării sexuale ca drept al omului protejat de Natiunile Unite va servi la recunoasterea si normalizarea socială a tot felul de structuri familiale noi, care ar include trei membri - cele două mame si donatorul spermei, sau cei doi tati al căror copil a fost conceput de o mamă lesbiană.

Ettelbrick si-a exprimat dispretul fată de căsătoria traditională într-un articol intitulat "De când este căsătoria un mijloc de eliberare?" citat în Lesbians, Gay Men and the Law (The New Press, 1993).

Obiectivul este acela de a "rearanja radical perceptia societătii asupra realitătii"

Ettelbrick scrie: "Sustinând dreptul lor de a se căsători, homosexualii si lesbienele vor trebui să afirme că sunt la fel ca si cuplurile heterosexuale, că au aceleasi obiective si teluri si că doresc să-si aranjeze viata într-o manieră similară. Nu trebuie să scăpăm din vedere obiectivul nostru de a oferi alternative la căsătorie si de a rearanja radical perceptia societătii asupra realitătii."

Publicatia pentru homosexuali The Gay & Lesbian Review Worldwide (1 noiembrie 2003) a publicat un material care detaliază felul în care pot fi folosite Natiunile Unite pentru a promova homosexualitatea la nivel mondial.

În "Cum poate promova ONU drepturile homosexualilor", autorul anonim afirmă că opozitia fată de homosexualitate echivalează cu persecutarea homosexualilor de către nazisti în al doilea război mondial. Telul, explică autorul, este acela de a folosit Comisia ONU pentru Drepturile Omului, precum si Curtea Penală Internatională (ICC) pentru a cere natiunilor să recunoască homosexualitatea ca un drept al omului.

Acelasi autor remarcă faptul că decizia Curtii Supreme a SUA de anul trecut de a legaliza sodomia în toate cele 50 de state a inclus "o serie de referiri la decizii ale Curtii Europene pentru Drepturile Omului si la dezincriminarea sodomiei în alte tări, dovedind că evolutiile internationale pot servi ca instrumente eficiente pentru propaganda din SUA. Astfel, asociatiile de homosexuali si lesbiene din SUA trebuie sfătuite să strângă relatiile cu asociatiile din străinătate si să colaboreze pentru crearea unei retele de delegati anume pe lângă ONU."

Profesorul canadian de drept Douglas Sanders, scriind în "Human Rights and Sexual Orientation in International Law" (International Journal of Public Administration, 2002) detaliază erodarea treptată a suveranitătii nationale în domeniul aspectelor sexuale în ultimii douăzeci de ani.

Atunci când este identificată pentru recunoastere specială ca "drept al omului", homosexualitatea devine echivalentă cu heterosexualitatea

Sanders remarcă faptul că un caz de referintă legat de orientarea sexuală a fost transat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în 1981, când aceasta s-a pronuntat de partea activistilor homosexuali din Irlanda care contestau legea irlandeză care incrimina sodomia. În procesul Dudgoon contra Marea Britanie, instanta a decis că legea respectivă reprezenta o încălcare a drepturilor omului.

Apoi, în 1997, instanta a folosit acest caz pentru a anula pedepsele inegale pentru încălcarea legii britanice privind vârsta consimtământului. Evolutii similare au avut loc în Uniunea Europeană, unde Parlamentul European a emis în 1998 o declaratie care condamna Austria, Bulgaria, Cipru, Estonia, Ungaria, Lituania si România pentru tratamentul "incorect" aplicat homosexualilor. O Cartă a Drepturilor Fundamentale emisă de Parlamentul European în 2000 interzice discriminarea si include la exemple si orientarea sexuală.

Această tendintă de a identifica homosexualitatea ca drept al omului cu o protectie specială continuă în întreaga Europă. Potrivit lui Sanders, "legislatia internatională se poate dezvolta numai acolo unde au existat reforme la nivelul sistemelor juridice nationale. Reformele din statele occidentale sunt accelerate. Am depăsit faza dezincriminării si chiar pe cea a discriminării. Răspândirea legislatiei care recunoaste relatiile homosexuale constituie astăzi aspectul cel mai vizibil din Occident."

S.U.A. s-a opus ingerintelor Curtii ONU

Curtea Penală Internatională a ONU a fost înfiintată în 2002. Când a fost dezbătută pentru prima oară în 1998-99, presedintele Clinton a semnat Statutul de la Roma, documentul prin care se înfiinta instanta.

Totusi, în 2002, Departamentul de Stat al Administratiei Bush a informat Natiunile Unite că Statele Unite nu se vor alătura tratatului.

De atunci, alte 78 de state au semnat tratatul si si-au plasat suveranitatea natională sub controlul birocratilor de la ONU.

Ce înseamnă aceasta? Dacă Comisia Drepturilor Omului va decide că orientarea sexuală este un drept al omului, recunoscut ca special, ea va putea să se folosească de pozitia ei pentru a le declara acestor 78 de state că politicile lor împotriva homosexualitătii sunt ilegale. Acest lucru îi va afecta pe psihologii si psihiatrii din aceste state, care lucrează în domeniul terapiei reparatorii.

O decizie favorabilă din partea comisiei ONU va afecta si politicile sociale din Statele Unite, legate de problema homosexualitătii. Pe măsură ce alte state sunt fortate să-si modifice politicile, aceste decizii juridice vor fi citate de către judecătorii americani în cadrul unor decizii împotriva terapiei pentru reorientare sau pentru legi legate de homosexualitate.

În februarie 2004, Adunarea Generală a Natiunilor Unite a aprobat numirea judecătoarelor canadiene Louise Arbour ca nou Comisar ONU pentru Drepturile Omului.

Arbour îsi va prelua postul în iunie. Ea este cunoscută ca o internationalistă care doreste să folosească Curtea Penală Internatională pentru a impune sanctiuni împotriva tărilor care încalcă ceea ce ONU consideră a fi încălcări ale drepturilor omului.

Arbour este văzută în Canada ca sustinătoare a agendei politice a homosexualilor. Într-un caz de 2002 legat de plasarea de cărti pro-homosexualitate în scolile primare, ea s-a declarat de partea activistilor homosexuali si a afirmat că cuplurile de homosexuali nu sunt diferite de cele de heterosexuali.

Decizii străine citate în instantele americane

Judecătorul Robert Bork arată în cartea sa Coercing Virtue: The Worldwide Rule of Judges că tot mai multi judecători din Statele Unite fac referire la instantele străine atunci când emit decizii. Acest lucru este valabil în special în cazurile legate de homosexualitate sau avort.

În decizia Curtii Supreme a SUA în cazul Lawrence contra Texas, care a blocat legile nationale împotriva sodomiei, judecătorii au citat o decizie a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Judecătoarea Sandra Day O'Connor este încurajată de această tendintă. Într-un discurs de anul trecut, ea afirma: "Nici o institutie sau autoritate nu mai poate ignora restul lumii". Ea a declarat că deciziile instantelor străine "nu numai că pot îmbogăti deciziile din SUA, dar se va crea si o importantă bună impresie."

Bork nu vede altă solutie la această tendintă decât numirea unor judecători, la nivel local si national, care să nu sustină agenda politică a homosexualilor.

O altă solutie, remarcă unii observatori, este aceea ca Statele Unite să nu semneze nici un tratat al ONU care ar implica renuntarea la suveranitatea natională în favoarea ONU - în special a Curtii Penale Internationale sau Comisiei ONU pentru Drepturile Omului.

Persoana care detine functia de la Casa Albă si senatorii americani care au puterea de a ratifica asemenea tratate vor juca un rol esential în a renunta sau nu la suveranitatea Statele Unite în aspectele legate de orientarea sexuală.

Translated by Bogdan Mateciuc