from Translations in Other Languages
Un flux constant
de articole din presă - câteva pe an - ne asigură că există o legătură între
homosexualitate si caracteristicile biologice. Aceste articole vorbesc de gene,
structură cerebrală, nivelul hormonilor din uter, caracteristici ale urechilor,
stilul amprentelor, lungimi ale degetelor, abilităti verbale, etc. Titlurile
dau de înteles că oamenii se nasc cu anumite tendinte care îi determină
infailibil să fie homosexuali sau lesbiene, si că schimbarea orientării sexuale
ar fi imposibilă.
Luate individual, aceste informatii nu sunt foarte
convingătoare, dar volumul lor mare sugerează că influenta lor e coplesitoare
sau, dacă nu, că stiinta urmează cât de curând să aducă noi dovezi. Acest lucru nu este adevărat si vom vedea
pe baza studiului pe gemeni de ce nu e.
Studiile pe
gemeni
Studiile pe
gemeni în forma lor modernă investighează gemeni identici si biologici. Acest
material se va referi numai la cei identici, suficienti pentru scopul
expunerii.
Primele studii
lucrau cu esantioane nestandard, recrutate din asociatiile de homosexuali si
lesbiene, si prin anunturi. Studiile nu erau ferite de părtinire, ci depindeau
de natura gemenilor care se ofereau voluntari, însă chiar si asa, dacă unul
dintre gemeni era homosexual, celălalt geamăn era si el homosexual numai în
aproximativ jumătate din cazuri.
Există însă si
studii realizate mult mai bine, cu gemeni recrutati în alte scopuri; întrebarea
privind orientarea sexuală era amestecată printre altele. Aceste studii indicau
o rată de sub 50% a homosexualitătii duble (amândoi erau homosexuali). Există
două asemenea studii principale (4,5), unul bazat pe un esantion din statul
Minnesota, altul pe un esantion australian. Cel mai amplu este cel australian,
realizat de Bailey, Martin si altii la Universitatea din Queensland. Folosind
peste 14.000 de gemeni, s-a constatat că dacă unul era homosexual, în 38% din
cazuri si celălalt era homosexual. Pentru lesbiene, concordanta a fost de 30%.
Indiferent dacă concordanta a fost de 30% sau 50% (primele studii), toate arată
clar că nu poate fi vorba de 100%.
Ideea principală
este aceea că dacă unul dintre gemenii identici este homosexual, fratele lui
identic nu este întotdeauna homosexual. În privinta asta nu există dubii în
comunitatea stiintifică.
Interpretare
Gemenii identici
au genele identice. Dacă homosexualitatea ar fi o stare biologică produsă
iminent de gene (cum este culoarea ochilor), atunci dacă unul dintre gemenii
identici este homosexual, si celălalt frate ar trebui să fie homosexual în 100%
din cazuri. Iată însă că celălalt geamăn este homosexual numai în 38% din
cazuri. Genele sunt responsabile de o influentă indirectă, dar per total ele nu
îi fortează pe oameni să fie homosexuali. Această concluzie este bine stiută în
comunitatea internatională de vreo 60 de ani, dar nu este cunoscută publicului
general. Din contră, publicul învată tot mai mult exact contrariul.
Gemenii identici
beneficiază în esentă de aceeasi crestere. Să presupunem că homosexualitatea a
rezultat din unele interactiuni cu părintii, care i-au făcut pe copii să fie
homosexuali. Atunci, dacă unul este homosexual, celălalt ar fi întotdeauna
homosexual. Însă după cum am văzut mai sus, atunci când unul este homosexual,
celălalt de obicei nu este. Factorii familiali pot avea o influentă, dar nu îi
obligă pe oameni să fie homosexuali.
Studiile cu
gemeni sugerează că evenimentele unice pentru fiecare dintre cei doi gemeni -
nici genetice si nici influentele familiale - sunt mai frecvente decât
influentele genetice sau familiale. Multi factori familiali individuali însă
(cum ar fi un tată distant) sunt mai comuni decât factorii unici individuali.
Evenimentele unice ar include seductia, abuzul sexual, raporturi sexuale
ocazionale sau reactii la evenimente senzitive, în perioada tineretii. Fiecare
are o cale unică proprie, care o urmează pe cea a teoreticienilor numai
partial!
O lumină cu
totul aparte aruncă asupra acestor lucruri activitatea lui Bailey (7). Echipa
lui i-a întrebat pe gemenii neconcordanti (unul era homosexual, celălalt nu)
despre mediul lor familial timpuriu, si au constatat că acelasi mediu familial
era trăit sau perceput de către cei doi gemeni în maniere diferite. Aceste
diferente au condus ulterior la homosexualitatea la unul dintre gemeni, dar nu
si la celălalt.
Intensitatea
influentelor
Într-un anumit
punct, unii ne putem întreba - Cum stau lucrurile cu gemenii identici care erau
homosexuali amândoi? E posibil ca genele să-i fi "făcut" asa?
Nu. Poate exista
o influentă puternică pentru unii, dar chiar si pentru aceia, ea nu este
covârsitoare. Intensitatea influentei genetice asupra comportamentului este de
79% în cadrul unui grup de femei dependente de cocaină (8) si aproximativ
acelasi procent, sau chiar mai mare, e valabil si pentru ADHD (9). Pentru că
aceste cifre nu sunt 100%, chiar si pentru dependenti sau cei cu puternice
înclinatii fată de un anumit comportament, există loc pentru interventii si
modificări din exterior. Chiar dacă homosexualitatea creează aceeasi dependentă
ca si cocaine la câteva persoane, nu genele i-au făcut să fie asa.
Pentru
perspectivă, este important să analizăm contributiile genetice la
homosexualitate punând o întrebare - o fată este determinată genetic să rămână
însărcinată la vârsta de 15 ani? Genele ei îi pot conferi anumite
caracteristici fizice care i-ar atrage pe băieti - dar dacă ea va rămâne
însărcinată depinde foarte mult de comunitatea ei - este o persoană religioasă
strictă sau o libertină, foloseste contraceptive, părintii lipsesc seara de
acasă, etc.
Astfel,
influenta genelor este foarte indirectă. Putem vedea aceasta rationând mai
departe - dacă ea s-ar afla la izolare toată viata, ar putea-o face genele să
rămână gravidă? Sigur că nu! O anumită influentă din partea mediului (în acest
caz, un băiat) este esentială! Efectele genelor asupra comportamentului sunt
foarte indirecte pentru că genele produc proteine, nu preferinte.
Rezultatele studiilor pe gemeni sunt importante pentru întelegerea influentelor biologice asupra homosexualitătii. Gemenii identici sunt concodanti numai pentru caracteristicile fizice cum ar fi culoarea pielii; altfel, ei nu vor urma nici genele părintilor, nici admonestările părintilor! Aici, homosexualitatea se dovedeste a nu fi diferită de alte comportamente, cum ar fi violenta, caracterul extrovertiti sau recurgerea la divort. Toate aceste persoane pot fi influentate genetic, dar nu sunt obligate să facă aceasta.
Alte cercetări biologice
Vor găsi cercetările ulterioare influente biologice covârsitoare care să genereze homosexualitatea, sau puse cap la cap toate aceste influente biologice, vor fi ele covârsitoare? Nu. Studiile pe gemeni dovedesc că cercetările viitoare nu vor descoperi niciodată factori biologici covârsitori care să oblige la homosexualitate.
Alte
cercetări psihologice
Aceeasi
concluzie aici. Există multe influente ale felului în care esti crescut - si
multe probabil încă nu le-am descoperit - dar oricât de multe vom descoperi,
întotdeauna va fi adevărat (pentru că studiile pe gemeni ne spun aceasta) că
influentele familiale nu îi obligă pe copii să fie homosexuali.
Neconformitatea
sexuală în copilărie (în esentă o timiditate puternică, nu un diagnostic GID)
este cea mai puternică influentă asociată până acum cu homosexualitatea adultă,
însă chiar si acest factor nu obligă. 75% dintr-un esantion de băieti extrem de
efeminati au devenit homosexuali la maturitate (10). Trebuie să tinem cont însă
că ei erau atât de efeminati, încât părintii lor, îngrijorati, îi si duseseră
la doctor. Numai un mic procent de băieti efeminati din populatie devin homosexuali
la maturitate (11). Aceasta este si mai adevărat în cazul altor factori care au
fost studiati si comentati în presă, si ne conduce la o altă importantă regulă
a degetului mare: "Numai o mică minoritate dintre cei expusi la acesti
factori de predispunere ajung homosexuali."
Aceasta poate fi
o surpriză pentru unii medici, care e posibil să fi constatat procente ridicate
de efeminare, de masculinizare sau deficite parentale la clientii lor. Acela
este însă un esantion clinic - în lumea de zi cu zi, studiile arată că numai o
mică parte dintre cei cu relatii defectuoase cu părintii ajung homosexuali. Din
varii motive, acei factori au deveni foarte influenti în viata acelor clienti
si ei trebuie analizati cu toată seriozitatea; însă pentru că sunt factori
minori în ansamblul populatiei, cercetătorii nu trebuie să pună pe toată lumea
în aceeasi categorie. Ei trebuie să fie deschisi la orice factor neobisnuit
care a fost important pentru un anumit client.
Adevărul
stiintific este că genele nu ne fortează să facem nimic. Putem însă spori sau
diminua tendintele genetice. Le putem hrăni sau diminua. Dacă însă alimentăm
aceste tendinte genetice de o mie de ori (chiar si numai prin fantasme
homosexuale), mai este oare surprinzător că e greu să te schimbi? La fel, avem
o tendintă genetică de a mânca, dar putem augmenta această tendintă si ajungem
să mâncăm prea mult, doar pentru plăcerea de a mânca. Dacă repetăm aceasta
suficient de frecvent, nu numai că alimentăm o tendintă genetică către
supraponderalitate, dar vom constata si că a "subtia" această
deprindere ia mult timp!
În concluzie:
1. Nici un om de
stiintă nu crede că genele în sine ne condamnă să ne purtăm într-un anumit fel.
Genele creează o tendintă, nu o tiranie.
2. Studiile pe
gemeni identici arată că nici factorii genetici, nici cei familiali nu
sunt covârsitori.
3. Concluzia 2
nu va fi modificată de nici o cercetare viitoare.
4. Putem spori
sau diminua influentele genetice sau familiale.
5. Schimbarea este posibilă.
Translated by
Bogdan Mateciuc