from Translations in Other Languages

De ce să vorbim despre sordidul homosexualitătii?

de dr. Joseph Nicolosi

Statisticile arată că homosexualitatea este deseori legată de abuzul de substante, promiscuitate si practici sexuale nesigure. Unii homosexuali se implică în sadomasochism, sex în băile publice si sex în grup.

Multi oameni, homosexuali si heterosexuali, devin curiosi fată de această parte întunecată a vietii si gustă din ea. Ajung însă repede să respingă aceste lucruri ca degradante si distructive pentru integritatea lor ca fiinte umane. Totusi, de ce continuă aceste lucruri să fie des întâlnite în comunitatea homosexualilor?

Acest fenomen nu se limitează la o minoritate dintre homosexuali. Chiar Andrew Sullivan, un catolic cunoscut pentru conservatorismul său în lumea homosexualilor, apără "frumusetea, misterul si spiritualitatea sexului, chiar a sexului cu necunoscuti" în cartea sa Love Undetectable.

Într-un discurs tinut în fata unor studenti, pastorul Mel White a afirmat că el nu se "luptă" cu pornografia, ci o foloseste. Acest pastor este seful unui grup de homosexuali care încearcă să facă presiuni asupra diferitelor grupuri religioase pentru a accepta căsătoriile între homosexuali.

Scriitorii homosexuali Gabriel Rotello si Michelangelo Signorile sunt amândoi conservatori în sensul că se pronuntă public împotriva sexul iresponsabil si a bolilor cu transmitere sexuală, atrăgându-si critici din partea aripii mai radicale a asociatiilor de homosexuali.

Totusi, când Signorile vorbeste despre "atmosfera impersonală" a sexului în parcuri si băi, el are grijă să afirmă că el nu va judeca niciodată acest lucru:

"Nu e nimic rău din punct de vedere moral la asta - spun asta de pe pozitia cuiva care a savurat sexul în public, din adolescentă si până la maturitate." (1)

În mod similar, Gabriel Rotello afirmă că a fost criticat pentru rolul său de "cruciat moralist" împotriva sexului iresponsabil. El explică însă:

"Vreau să spun că nu am nici o obiectie morală la adresa promiscuitătii, dacă aceasta nu duce la epidemii de boli fatale. M-am distrat în anii '70 si nu cred că e ceva moral rău cu ceea ce se petrece în băile publice. Cred că pentru multi oameni promiscuitatea poate fi savuroasă, eliberatoare si distractivă." (2)

O privire mai îndeaproape

Atunci când descriem latura întunecată a "comunitătii" homosexualilor, scopul este acela de a identifica si întelege un model psihologic.

Multi psihologi se contrazic atunci când este vorba de identificarea unui model sau de atribuirea unei semnificati acestui radicalism sexual.

Într-adevăr, în general limbajul psihologilor din Occident a fost "curătat" de orice apreciere care ar putea explica sensul si semnificatia unui anumit comportament. Dictionarul de Psihologie din 1975 afirma că "fetisismul, homosexualitatea, exhibitionismul, sadismul si masochismul sunt cele mai frecvente tipuri de perversiune." Astăzi, după 25 de ani, pentru aceste manifestări nu se mai foloseste cuvântul "perversiune"; ele au devenit "deviatii" sau "variatii."

Deficitele emotionale devin fixatii sexuale

Pentru că homosexualitatea are la bază anumite deficite, partea întunecată a vietii homosexuale - caracterizată prin dependente si fixatii sexuale - continuă să iasă la suprafată, în ciuda eforturilor publice de a o ascunde.

Culture Facts, o publicatie online a Family Research Council, a descris recent o "paradă" a homosexualilor care ilustrează acest paradox. Parada a fost sponsorizată de Human Rights Campaign (HRC) si de National Gay and Lesbian Task Force  - două asociatii dedicate promovării si normalizării homosexualitătii.

Evenimentul a inclus biciuiri în public, body piercing, sex public, sado-masochism si nuditate publică. Gheretele amplasate de-a lungul paradei vindeau abtibilduri cu incriptii gen "Dumnezeu se masturbează" si "Mă închin lui Satana," iar vânzătorii comercializau si zgarde cu tinte si biciuri din curele de piele (nu pentru câinii lor). Într-un loc de-a lungul rutei, un bărbat îmbrăcat în călugărită catolică era legat cu curele pe o cruce, având fesele dezgolite, iar privitorii erau invitati să-l biciuiască în schimbul unei donatii de doi dolari.

Mai pot nega acei psihologi semnificatia unor asemenea comportamente? Mai pot ei nega că asemenea lucruri spun ceva despre conditia de homosexual?

Si mai important: Cum pot unii psihologi să-i sfătuiască pe acei adolescenti cu o sexualitate confuză să se accepte pe sine ca homosexuali?

Translated by Bogdan Mateciuc