from Translations in Other Languages

de Charles Socarides, Benjamin Kaufman, Joseph Nicolosi, Jeffrey Satinover si Richard Fitzgibbons

Articol apărut în The Wall Street Journal, 9 ianuarie 1997.

(c) 1997 NARTH, organizatie educatională psihanalitică non-profit dedicată cercetării, terapiei si prevenirii homosexualitătii.

Asociatia Natională pentru Cercetarea si Terapia Homosexualitătii (NARTH) din SUA, fondată în 1992, este formată din psihanalisti, psihologi de orientare psihanalitică, asistenti sociali si alti specialisti comportamentalisti, cum ar fi lucrători în domeniile juridic, teologic si educational.

Să presupunem că unui tânăr, care caută ajutor pentru o problemă psihologică asociată cu anumite riscuri pentru sănătate si care îl face extrem de nefericit, i se spune de către specialistii pe care îi consultă că nu există disponibil nici un tratament, că starea lui este permanentă si prestabilită genetic si că trebuie să-si accepte conditia. Poate că tânărul, nevrând să renunte, se consultă cu alti specialisti însă primeste acelasi răspuns: "Nu putem face nimic. Acceptă-ti conditia."

Cum se va simti acest om si familia lui când, peste ani, ar descoperi că existau, de peste 60 de ani, numeroase abordări terapeutice pentru problema lui? Care ar fi reactia lui când ar afla că, desi nici una dintre aceste abordări nu garantează rezultate si că pot necesita o perioadă lungă de tratament, un pacient care doreste să urmeze un tratament dovedit are sanse să scape de acea problemă? Cum s-ar simti dacă ar descoperi că motivul pentru care nu a fost informat că există acel tratament a fost acela că anumite grupuri, din motive politice, făceau presiuni asupra specialistilor pentru a nega existenta acelui tratament?

Zi de zi avem tineri care solicită ajutor pentru că se confruntă cu atractii sexuale nedorite fată de altă bărbati, si li se spune că conditia lor nu este tratabilă. Nu e de mirare că multi dintre acesti tineri cad în depresie sau disperare atunci când li se spune că ei nu pot avea parte de o viată normală, de o sotie si copii.

Această disperare poate duce la actiuni care le pun viata în pericol. Multi tineri cu înclinatii homosexuale, simtind că viata lor nu are valoare, aleg să se angajeze în relatii sexuale neprotejate cu străinii. Epidemiologii stiu că numărul de noi infectii cu HIV la tinerii implicati în activităti homosexuale creste alarmant; în cadrul acestui segment de populatie, mesajul cu "fac ce vreau, dar stiu ce fac" găseste numai urechi surde. Un studiu recent a arătat că 38% dintre adolescentii homosexuali au întretinut relatii sexuale neprotejate în ultimele sase luni.

Tinerii si părintii tinerilor cu risc au dreptul să stie că există disponibile o preventie si un tratament efectiv. Au dreptul să pretindă ca orice specialist pe care îl consultă să îi informeze despre toate optiunile terapeutice si să le permită să aleagă pe baza celor mai bune dovezi clinice. O varietate de studii au arătat că între 25% si 50% dintre cei care au apelat la tratament s-au bucurat de îmbunătătiri semnificative. Dacă un terapeut simte că, din varii motive, nu poate trata acea problemă, atunci el are obligatia să-l trimită pe pacient la cineva care poate.

De asemenea, acesti tineri si părintii lor au dreptul să stie că, contrar propagandei din mass-media, nu există dovezi privind bazele biologice ale homosexualitătii. Un articol din noiembrie 1995 din Scientific American arăta că foarte mediatizatul studiu al lui Simon Le Vay nu a fost niciodată reluat si că studiul genetic al lui Dean Hamer a fost contrazis de un alt studiu.

Adevărul este că experienta clinică a multor terapeuti care lucrează cu persoane care se confruntă cu asemenea atractii si comportamente arată că există mai multe cauze si manifestări variate ale homosexualitătii. Nu există nici o categorie unică care să le descrie pe toate, problema fiind caracterizată printr-o sumă de simptome, incluzând un atasament excesiv fată de mamă în timpul copilăriei timpurii, sentimentul că masculinitatea lui este deficitară si sentimente puternice de vină, rusine si inferioritate, care încep în adolescentă.

Dacă dorinta emotională după un alt bărbat este în principal un un simptom al incapacitătii de a dezvolta o identitate masculină puternică, atunci dorinta subconstientă a unui bărbat de a prelua masculinitatea unui alt bărbat poate fi mai importantă decât actul sexual. Scopul terapiei în aceste cazuri este de a-i ajuta pe clienti să înteleagă diferitele cauze ale sentimentelor lor si de a-si întări identitatea masculină. Din experienta noastră clinică stim că acesti bărbati devin mai confortabili si mai încrezători în masculinitatea lor, în timp ce atractiile homosexuale se reduc semnificativ. În final, multi găsesc libertatea pe care o căutau si pot avea relatii normale cu femeile.

Există ajutor disponibil pentru bărbatii care se confruntă cu dorinte homosexuale nedorite. Asociatia Natională pentru Cercetarea si Terapia Homosexualitătii oferă informatii pentru cei interesati să înteleagă diferitele abordări terapeutice ale tratamentului. În plus, au apărut o serie de grupuri independente care oferă sprijin pentru cei care au asemenea probleme.

Ne pare rău pentru cei a căror viată le-a fost curmată de SIDA, dar trebuie si să ne gândim că multi dintre tinerii care au murit de SIDA au căutat cândva ajutor pentru homosexualitatea lor, dar informatia si speranta le-au fost refuzate. Multi ar fi fost astăzi în viată dacă li s-ar fi spus unde să caute ajutor.

Dr. Socarides este profesor de psihiatrie la Colegiul "Albert Einstein" de Medicină. Dl. Nicolosi este directorul unei clinici din orasul Encino, California. Dr. Satinover este psihiatru în Westport, Connecticut. Dr. Fitzgibbons este directorul unei clinici din West Conshohocken, Pennsylvania.

Translated by Bogdan Mateciuc

Updated: 20 February 2008

The 2010 NARTH Convention
November 5, 6 and 7
Renaissance Philadelphia Hotel
CONFERENCE REGISTRATION & INFO